Zambetul meu, al tau, al …

June 9, 2012
by Anca Miraut

 Mereu mi-a placut sa zambesc. Te salut cu zambetul pe buze atunci cand ne intalnim sau cand ne despartim indiferent cine esti: sot, parinte, coleg(a), prieten(a) sau cunostinta. E felul in care iti transmit un gand pozitiv, un flash cu “plus”,  daca vrei.

Nu inteleg insa uneori de ce nu imi zambesti si tu…raman cateodata cu un sentiment amar, de zambet trimis in gol, ca si cum nu ar fi ajuns acolo unde as fi dorit. Zambetul meu e sincer indiferent ce reprezinti pentru mine. E un gand pozitiv si atat, e ca si cum iti urez “O zi buna!” Chiar daca nu vei avea o zi buna datorita mie (as fi foarte fericita sa am atat de multa putere!) poate macar o vei percepe pozitiva.

Imi place sa-ti zambesc (si sa-mi raspunzi si tu la fel, dar nu pot cere imposibilul!) . Chiar daca tu nu faci asta eu iti voi zambi de cate ori am ocazia, indiferent de starea mea interioara. Daca nu iti zambesc inseamna ca am avut o zi cu adevarat proasta. Dar asta nu se va intampla prea des.

Totusi m-am surprins uneori infranandu-mi zambetul, poate din cauza expresiei tale prea serioase, poate din frica de a nu parea “ciudata”. Dar poate ca zambetul strabate dincolo de expresia fetei, totusi…

 

6 Comments

2 Trackbacks / Pingbacks

  • [...] celorlalti, sunt foarte bucuroasa sa fac asta. Daca totusi nu sta in puterea mea, voi avea mereu un zambet de impartit si ma voi stradui sa-l aduc pe buzele [...]

  • [...] Si cred ca este oricand urata o privire intunecata trimisa tuturor celor din jur, fara ca ei sa fi contribuit cu ceva la suferinta ta. Mai mult decat urata cred ca este si nedreapta. Pentru ca trecem unii pe langa altii curati, fara sa comunicam uneori decat prin chipurile noastre. Un gand fata de un alt om, care nu si-a intersectat viata cu a noasta, ar trebui sa fie un gand bun, transmis sub forma unei figuri senine, daca nu chiar a unui zambet deschis. [...]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*